......"Socialismul, spunea M.D., e o continuă dărîmare de statui": Carol I, Stalin, Gheorghiu-Dej, Vasile Roaită... "Adevărul umblă cu capul spart", iar "scriitorii sînt transferaţi la secţiile de cosmetică ale Puterii, întru împopoţonarea Urîtului, întru fardarea Minciunii, întru proslăvirea Mediocrităţii". Vîntul protocronismului "usucă tot ce întîlneşte în cale", în timp ce "biserici înălţate de domni pămînteni sînt făcute una cu pămîntul", scrie Dinescu în, repet, acelaşi martie '89. "Pseudonimul foamei se cheamă acum alimentaţie ştiinţifică şi raţională", într-un oraş şi într-o ţară în care "miliţienii sînt mai deşi ca porumbeii". "De 20 de ani încoace în ziarele noastre apar aceleaşi fotografii grosolan retuşate. Se zdrăngănesc aceleaşi deşelate fraze, singurul spaţiu cu adevărat viu fiind cel destinat anunţurilor mortuare". Totul vădeşte, s-ar putea conchide, cu vorbele lui Dinescu, "forţa şi superioritatea stîngii româneşti asupra dreptului roman"...
Expresivitatea şi vigoarea de-a dreptul cioraniene, în punctele de vîrf, ale acestor sintagme şi metafore de diagnostic politic (şi am luat doar cîteva mostre), din textele lui M. Dinescu (care nu e un filosof, are prea mulţi incuri pentru asta, însă are din plin darul verbului) mă îndeamnă să fac pe profetul în urbea mea şi să spun: Atenţie! Ochii pe Dinescu! Acest Gavroche al poeziei vecinie tînăr şi feroce, cu tropii săi de bună stîngă, care merge şnur şi la export, e, ţineţi minte ce va spun, tartor şi în proză, şi mult m-aş mira să nu vină tare, acuş-acuş, şi pe acest teren (că maidan nu pot să-i spun, ceva tot mişcă, vezi Dilema cu romanul).
Acum, că-i zi aniversară şi face o vîrstă pe jumătate rotundă, îi adresez de la această înaltă rubrică strămoşeasca urare: să trăieşti, bătrîne tînăr poet şi straşnic prozator latent, nu fi leneş şi nu te face că lucrezi, ci chiar lucrează, sapă, sapă, pînă dai iarăşi de apă. La mulţi ani şi să fim veseli, cum ne cere tovarăşul nostru Rabelais.
George PRUTEANU
Dilema, nr. 149, 17 nov. 1995
Expresivitatea şi vigoarea de-a dreptul cioraniene, în punctele de vîrf, ale acestor sintagme şi metafore de diagnostic politic (şi am luat doar cîteva mostre), din textele lui M. Dinescu (care nu e un filosof, are prea mulţi incuri pentru asta, însă are din plin darul verbului) mă îndeamnă să fac pe profetul în urbea mea şi să spun: Atenţie! Ochii pe Dinescu! Acest Gavroche al poeziei vecinie tînăr şi feroce, cu tropii săi de bună stîngă, care merge şnur şi la export, e, ţineţi minte ce va spun, tartor şi în proză, şi mult m-aş mira să nu vină tare, acuş-acuş, şi pe acest teren (că maidan nu pot să-i spun, ceva tot mişcă, vezi Dilema cu romanul).
Acum, că-i zi aniversară şi face o vîrstă pe jumătate rotundă, îi adresez de la această înaltă rubrică strămoşeasca urare: să trăieşti, bătrîne tînăr poet şi straşnic prozator latent, nu fi leneş şi nu te face că lucrezi, ci chiar lucrează, sapă, sapă, pînă dai iarăşi de apă. La mulţi ani şi să fim veseli, cum ne cere tovarăşul nostru Rabelais.
George PRUTEANU
Dilema, nr. 149, 17 nov. 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu